UniversulFemeilorCrestine

Zeciuiala și dărnicia De tânără fiind, chiar înainte să primesc primul salar am știut că vreau sa practic zeciuiala (a zecea parte din venit să îl donez), deoarace am înțeles că acest principiu care a fost o poruncă încă din vechime are multe promisiuni frumoase și la prezent. Am practicat zeciuiala și dărnicia și după căsătorie, însă sunt două cazuri distincte care limpede mi le amintesc când nu mi-am dăruit zeciuiala, socotind că nu aș fi avut bani suficienți pentru luna respectivă, însă Dumnezeu mi-a demonstrat contrariul. Întâia oară când nu mi-am dăruit zeciuiala, îmi aduc aminte că în acea lună băiețelul meu s-a îmbolnăvit binișor încât a trebuit să cumpăr o rețetă mai scumpă de medicamente, iar în timp ce plăteam rețeta am observat că era exact suma care trebuia să fie dăruită ca zeciuială. După ani de zile am ajuns într-o altă situație în viață când împreună cu soțul meu am decis ca luna respectivă trebuia sărită  dăruirea zeciuieli din cauze obiective. Puține zile după a...

Bugetul Cei mai mulți dintre noi dorim să aflăm care sunt secretele succesului financiar, cum de unii care au aceelași venit ca alții par să se descuce mai bine financiar. Bune învățături am primit de la părinții și bunicii mei, când venea vorba cum să ne cheltuim banii, ne ziceau sa “te întinzi cât îți este plapuma” . Mai târziu am auzit la alții vorbe ca “ai puțini bani cheltui puțin , ai mulți bani cheltui mulți”. Ca femeie am realizat ca eu sunt cea care ajung să fiu în poziția de a cheltui banii cel mai adesea, sau mai bine zis contabila casei, deoarece facem cumparaturile, facturile, ratele... Întotdeauna mi-am dorit să economisesc cât mai mult dar fără a depriva bunăstarea familei.    Nu aș putea spune că am primit vreo educație financiară, de fapt nici nu am știut ca există așa ceva specific. Când am auzit la început despre cum să ne cheltuim banii într-un fel înțelept și să ne facem un buget, am zâmbit puțin prostește, știind că termenul buget doar Gurvernului îi es...

Toți părinții vrem să  dăruim copiilor noștri o viață bună, însă greșeala noastră este că imaginea unei vieți bune este a oferi mai mult  comfort, și am confundat comfortul cu o viață lipsită de responsabilități , iar pentru cele mai mici realizări îi recompensăm imediat cu valori mai mari decât însăși realizările. Acest fapt generează așteptări greșite a copilului față de societate, care mai tarziu au impact negativ in viața lor (lucruri despre care voi vorbi mai tarziu intr-o scriere dedicata special acestei capitol).  Te-ai gândit ce mare impact avem noi ca părinți în educarea copiilor , îi putem afecta pe tot restul vieții în sens bun sau neplăcut. Hai să fim părinți înțelepți și să ne creștem copiii în așa fel încât să devină binecuvântări pentru această societate. Crescând într-o familie numeroasã, când venea vorba de cine să spele vasele, măturat, curățenie și toate treburile casei, și nu erau deloc puține, între noi copiii se iscau certuri, deorece unii lucrau mai...

  Hărnicia  Hărnicia este o trăsătură de caracter acumulată prin disciplină și care se învață pe parcursul vieții, cu cât e introdusă mai repede în viață, cu atât rata de succes este mai ridicată, însă trebuie să lucrăm la această disciplină cu perseverență. Pot să zic că cele mai bune exemple de urmat în acest aspect au fost și au rămas părinții mei, iar un mare impact a avut bunicul meu. Eram în anii adolescenței, parcă a fost ieri... când dis de dimineață bunicul meu venea și făcea strigarea cu autoritate nouă copiilor mai mari din familie, și fără ca  vreunul din noi să îndrăznească să aducă vreun murmur, începeam ziua de muncă nesfârșită  a câmpului/grădină/fermă, muncă grea, pe climat adesea neplăcut. Recunosc că la vremea respectivă eram nemulțumită de atâta muncă, dar după ani buni am ajuns să apreciez această disciplină în care am crescut.  Câteva lucruri ce am învățat despre Hărnicie, de valoarea ei și impactul ei pozitiv. - Hărnicia este unul din modu...

Una dintre cele mai mari valori ce o de ține omul este TIMPUL.  Când am început să înțeleg mai bine acestă valoarea a timpului a fost după vârsta de 30 de ani, încă îmi amintesc  momentul când m-am trezit într-o țară străină, unde studiile din țară nu-mi erau recunoscute, limba vorbită era o altă barieră , de asemena limitarea financiară era reală, iar copiii creșteau repede și parcă am simțit că nu mai am mari șanse în dreptul meu...atunci m-am pus să caut cu toată inima să înțeleg ce îi face pe oamenii de succes să își vadă dorințele împlinite, ce pot face eu să ies din starea mediocră. Am primit un gând în inima mea care mi-a schimbat viața, gând care mi-a rămas ca un motto al vieții: ,, Timpul trece, ori că alegi să faci ceva, ori că alegi să nu schimbi nimic, Timpul tot va trece, diferența o faci prin  ceea ce faci Tu cu acest timp,, . A fost momentul când am început să înțeleg că Timpul are valoare inestimabilă, că sunt responsabilă de cum îl petrec, și de calitate...

Rugăciunea în odăiță a mamei!     Nu mulți ani sunt de când eram tânără adolescentaă plină de dragoste pentru D-zeu si lucrarea Lui, având timp berechet pentru această parte. Nimeni nu m-a avertizat că atunci când mă voi căsători și voi avea copii viața mea spirituală va fi afectată major. Nu o singura data am venit de la biserica, unde rugaciunea in odaita este incurajata, citim in Biblie despre rugaciunea necurmata, si un mare sentiment de nevinovatie ma urmarea, deoarece nu ajungeam sa mai pot avea aceasta rugaciune. Abia aveam timp sa ma uit in oglinda, in timp ce gateam un copil ma tragea de sort cerand atentie si altul plangea, pan' si cand mergeam la baie, cel mic statea la usa ciocanind si avand tot felul de intrebari, iar la biserica nu cred ca am inceput o rugaciune fara sa fiu intrerupta de copiii mei.  Eram mama singura, coplesita de aceste creaturi mici si minunate , pline de o energie exorbitanta care erau copiii mei, dar sentimentul de vinovatie din ...

Cum sa traiesc simplu intr-o viata complicata? Cum sa-mi pastrez valorile cand adesea non valorile sunt promovate? Cum pot sa-mi mentin relatiile sociale intr-o societate egocentrista? Cum sa-mi gasesc scopul vietii si sa-mi traiesc destinul? Aceste sunt cateva din  marile intrebari ale vietii, care adesea mi le adresez si imi dau seama ca este un proces continu in a ajunge nu doar la intelesul si raspunsul acestor intrebari, dar mai mult in a le aplica in viata mea ca femeie Crestina. Viata fiecaruia este ca un jurnal, in care zilnic se mai scrie cate o pagina, iar scriitorul acestui jurnal viu sunt chiar eu, dar tot ce scriu stiu ca este sub supravegherea Stapanului, insa  nu stiu ce voi scrie pe pagina urmatoare, si totusi acest lucru nu ma ingrijoreaza stiind  ca El isi are semnatura de aprobare.  Am decis sa deshid unele pagini din jurnalul vietii mele si sa le impartasesc cu voi cei dragi. Stiu ca am destul de multe pagini ale jurnalului imbotite si multe m...