Judecata aproapelui

De câte ori am îmbrăcat și eu haina de judecător, cu regret spun și căință, și uneori e greu să dai această haină jos, ba chiar te simți și îndreptățit să o folosești, însă odata folosită îmi aducea condamnare. 

Nu odată mi-am luat hotărârea să dezbrac această haină neplăcută și reușeam, dar uneori anturajul și anumite subiecte mă îndreptau să îmbrac această haină, din nou și din nou, spre a o folosi în judecata altuia. 

Într-o zi, în timp ce îmi judecam aproapele, am primit o mustrare mai bună în propria conștiința de la Tatăl meu și în același timp atât de înțeleaptă. M-a intrebat: Ai terminat cumva școala de Drept? ai cumva licența și poziție de judecător ca să ști cum să judeci? și chiar dacă ai avea școala și licența , ți-a cerut ție cineva să fi judecător pentru acest caz? Și am ințeles ca acel deget index care era îndreptat spre alții, trebuie să-l îndrept spre mine, și să-mi judec propriile gânduri, fapte, obiceiuri , intenții ale inimii și tot ce este demn de judecat și îndreptat la mine. 

Mai mult, când am înțeles ca judecata „ochiul rău” este clasat ca spurcăciune, mă gândesc de doua ori când vine vorba de a judeca. Marcu 7:20 -23 „El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om….ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.” 

Doamne Isuse și astăzi cer să mă ierți de păcatul judecății, să îmi dăruiești o inimă plină de dragoste pentru Tine și pentru aproapele meu, iar când gura mea se va deschide să vorbească, doar cuvinte de dragoste, înțelepciune, încurajare , si fie ca limbajul meu să fie ca un izvor de binecuvântari care aduce viața.

Romani 2:1 Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.”

Cu prețuire: Penina P.