UniversulFemeilorCrestine

 FAMILIA  FERICITĂ !                                                   De tânără fiind,  mi-am "pictat un portret”  despre cum familia mea o să fie veșnic fericită, în care soțul să fie loial, spiritual, iubitor, romantic pân' la capăt; batrânețea nu exista ca și concept în tabloul familiei;  apoi visam să am o casă cochetă cu o atmosferă plină de înțelegere și armonie. În portretul familiei ideale existau și copii drăgălași și ascultători, credincioși, inteligenți, care aduceau doar bucurii părinților.  Ei bine, după ce m-am căsătorit, acest portret s-a schimbat drastic cu anii, iar acum uitându-mă în urmă, pot zice că am familie fericită, dar cu câte sacrificii, însă realitatea a fost atât de diferită față de visul meu pueril, de altă dată.  M-am căsătorit din dragoste, am avut casă, viața bună, romantism, apoi când au apărut c...

 O melodie plină de viața , presărată cu cuvinte de încurajare. M-am simțit binecuvântată, ascultând-o, de aceea doresc să o împărtășesc cu voi toți. Grup de laudă și mesager necunoscut mie.    Cu prețuire : Penina P. 

 Trăim un prezent în care comunicarea este  unealta ceai mai des folosită, unealtă ce o putem folosi spre zidirea noastră și a celor din jurul nostru, o putem folosi spre succes sau o putem transforma într-o armă ucigătoare cu două tăișuri; iar folosind-o greșit nu doar că rănim pe alții, ci și eu însumi mă pot răni ușor. O comunicare bună și consistentă ajută se ne menținem relațiile personale și este de dorit.  Observ că luptele dintre oameni la prezent se duc prin cuvinte, multe cuvinte iar uneori prea multe cuvinte.  Ce am învățat este ca înainte să am de purtat conversații importante, să le aduc înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Am învățat că cea mai importantă conversație a zilei este Rugăciunea, de aceea vreau să mă asigur că îmi duc conversațiile întâi cu Dumnezeu ca mai apoi să le pot duce la cei din jurul meu. În nesăbuința mea, adesea am greșit în conversațiile purtate, am supărat și am rănit cel mai adesea pe cei mai dragi mie; însă am pus dragostea mea...

 Cine nu are nevoie să audă astfel de încurajări reale pentru acest prezent semănat cu prea multă confuzie? Am primit la rândul meu aceste versuri și cu mare drag le împart.     Cu prețuire : Penina P.

 Când aduc rugăciuni pentru diferite dorințe și nevoi, parcă îmi și trasez modalitatea cum aștept să se împlinească chiar și timpul când să se împlinească.                                              Interesant este că cel mai adesea am primit răspuns la rugăciuni în felul în care nu mă așteptam, iar timpul împlinirii adesea nu a fost în timpul scurtei mele răbdări, ci s-au împlinit în timpul perfect al Tatălui și după voia Lui.          Am învățat să nu mă opresc din a continua a aduce rugăciuni, chiar și atunci când aproape mi-am pierdut speranța, ci eu să îmi păstrez încrederea în promisiunile lui Dumnezeu care ne spun și azi: “ cu nici un chip n- am să te las, niciodată nu Te voi părăsi”(Evrei13:5).             Azi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare răspuns primit și pentru toate promisiunile pe care le ...

La început de an parcă toți avem o doză extra de optimism, cuprinși de planuri noi și rezoluții. Este credința din sufletul nostru care ne dă acest curaj de a visa din nou, a planifica lucruri noi, a îndrăzni să fim optimiști chiar și când evenimentele vieții nu sunt în favoarea noastră.                                                                          Fie ca Dumnezeu să aducă lucruri noi și bune în viața fiecăruia, iar anul acesta să îndrăznim să ne facem planuri pline de speranță, deoarece Tatăl nostru Ceresc este gata să ne ajute, El are atât de multe promisiuni bune pentru toți.                                                         Aleg să cred promisiuni...

Cei mai buni examinatori ai vieții noastre nu ne sunt prietenii, nici vecinii, sau vreo anumită autoritate ci chiar înșiși copiii noștri.  În viața zilnică, copiii noștri nu sunt doar cei mai acurați observatori , ci ei pot puncta cel mai bine atât slăbiciunile noastre de părinți cât și caracterul .  Ca părinte am învățat să ascult vocea lor, evitând să îi discreditez pentru lipsa experienței de viață, și le-am acordat credit pentru opinia onestă și lipsită de răutate. Am învățat să fiu atentă la ce eu vorbesc în auzul lor și la cum să mă comport în preajma  lor. Ca părinți am evitat pe cât posibil ca ale noastre conflicte să ajungă la urechile lor, deoarece am observat ce mult îi influențează felul nostru de viață, vorbele și comportamentul nostru. Am observat cum automat sentimentele noastre le sunt transmise, fie că sunt bune sau rele.  Cât de adevărată este zicala : “Așchia  nu sare departe de trunchi” .  O notă de luat aminte: Atât timp cât ne vorbim d...